Alertă sezonieră: aristele, unele dintre cele mai periculoase corpuri străine întâlnite vara
Nu cred că am avut vreodată o vară ca aceasta
Nu cred că am avut vreodată o vară cu mai mulți pacienți care să fi aspirat ariste sau să fi fost înțepați de acestea decât în acest an.
Aproape că nu există zi în care să nu primim măcar un telefon de la proprietari care ne spun același lucru: „Am ieșit la plimbare cu cățelul și a început să strănute brusc” sau „A început dintr-odată să scuture din cap”.
Iar, de cele mai multe ori, vinovatul este unul singur: o aristă.
Aceste spice de iarbă aparent banale sunt printre cele mai periculoase corpuri străine pe care le întâlnim în medicina veterinară. Forma lor le permite să înainteze într-o singură direcție, să migreze, să penetreze țesuturile și să producă leziuni uneori extrem de grave.
Doar ieri dimineață am avut trei cazuri.
Primul pacient
Primul pacient a fost un Ciobănesc Belgian Malinois, venit tocmai din Bulgaria. În timpul unei plimbări, aspirase o aristă care ajunsese până în plămâni, în bronhia dreaptă. Colegii din Bulgaria au încercat să o extragă, însă localizarea era dificilă, iar pacientul a fost trimis către noi.
Intervenția endoscopică a fost una laborioasă și a durat mult, dar, într-un final, am reușit să extragem arista din căile respiratorii.
Al doilea pacient
Al doilea pacient a fost un Pug din Râmnicu Sărat. Cu doar 12 ore înainte, la plimbarea de seară, aspirase o aristă în cavitatea nazală stângă.
În timpul investigației endoscopice am descoperit însă și o surpriză neplăcută. Cu aproximativ o lună înainte avusese un episod similar la nivelul urechii stângi. Proprietarii crezuseră că au reușit să îndepărteze corpul străin, însă arista rămăsese acolo.
Rezultatul? Otită severă, perforație de timpan și afectarea urechii medii.
Practic, pacientul avea simultan o aristă în cavitatea nazală și o altă aristă în urechea stângă.
Al treilea pacient
Al treilea pacient a fost un Bichon de numai un an, tot din Râmnicu Sărat. Cu o săptămână înainte avusese un episod de strănut violent, care apoi se ameliorase spontan. Proprietarii au crezut că problema s-a rezolvat.
La o săptămână, la plimbarea de seară, Otto a început să strănute brusc. Atunci, părinții lui au căutat pe internet și au decis să vină a doua zi dimineață la București, la spitalul nostru.
Din fericire.
În cavitatea nazală am găsit ambele ariste. Una era ascunsă profund în meatul dorsal al cavității nazale stângi, probabil rămasă de la primul episod, iar cea de-a doua era localizată în meatul mijlociu și provoca iritația intensă a mucoasei.
Toate cele trei cazuri s-au terminat cu bine.
De fapt, până acum am avut norocul să reușim extragerea endoscopică a tuturor aristelor de la pacienții care au ajuns la noi, iar evoluția lor a fost favorabilă.
Dar lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple
O aristă ignorată poate migra din nas către sinusuri. Din ureche poate produce otite medii. Din spațiile interdigitale poate genera abcese sau granuloame dureroase, care nu se mai vindecă, iar arista poate migra pe sub piele și o găsim, de multe ori, la mare distanță de locul de intrare.
Am văzut ariste intrate în ochi, care au dus la pierderea globului ocular, în mucoasa bucală, în esofag, cu migrare în mediastin și cu evoluție clinică dezastruoasă, în uretră, în prepuț, în vagin, în vezica urinară, în sacii anali și sub piele, în diferite localizări.
Iar atunci când ajung în căile respiratorii, problemele pot deveni cu adevărat serioase.
Am văzut ariste care au migrat prin plămâni și au produs infecții severe. Există cazuri descrise în care acestea traversează țesutul pulmonar și ajung în musculatura sublombară, unde formează abcese și granuloame ce pot fi confundate inclusiv cu tumori retroperitoneale.
Unii pacienți ajung să necesite intervenții chirurgicale complexe, inclusiv lobectomii pulmonare.
De aceea, mesajul nostru este simplu
Dacă animalul dumneavoastră începe să strănute sau să tușească brusc după o plimbare, dacă scutură violent din cap, dacă șchiopătează sau dezvoltă un abces între degete, nu așteptați să treacă de la sine.
Cu cât arista este identificată și extrasă mai repede, cu atât riscul complicațiilor este mai mic.
Par niște spice de iarbă nevinovate. În realitate, sunt unele dintre cele mai agresive corpuri străine sezoniere pe care le întâlnim în practica veterinară pe timpul verii, când soarele arde sus pe cer și usucă vegetația.
Iar vara aceasta, care abia a început, ne-a demonstrat acest lucru aproape în fiecare zi.