Pisica ta vomită des? Uneori cauza poate fi un ulcer gastric ascuns.

Vărsături cronice la pisică, ulcere gastroduodenale, endoscopie digestivă și biopsii

Pisica ta vomită și nimeni nu reușește să afle de ce?

Analizele de sânge sunt aproape normale? Examenul ecografic și radiologic nu evidențiază modificări concludente? Tratamentele simptomatice reduc vărsăturile pentru câteva zile, după care problema reapare?

În spatele unei vărsături cronice se poate ascunde uneori o leziune greu de identificat prin investigațiile uzuale: ulcerul gastric sau duodenal.

Ce este ulcerul gastric sau duodenal?

Ulcerul reprezintă o pierdere profundă a integrității mucoasei stomacului sau duodenului. Uneori este o leziune mică și discretă. Alteori poate sângera, se poate adânci sau chiar perfora peretele digestiv.

Într-un studiu efectuat pe pisici examinate prin endoscopie digestivă superioară, ulcerele gastroduodenale au fost identificate la aproximativ 5% dintre pacienți. Aspectul și localizarea ulcerului nu au permis însă diferențierea sigură între o cauză benignă și una malignă.

Cum se poate manifesta un ulcer gastroduodenal?

Pisicile cu ulcer gastroduodenal nu vomită întotdeauna sânge și nu prezintă obligatoriu scaune negre. Semnele pot fi mult mai puțin spectaculoase:

  • vărsături repetate sau intermitente;
  • scăderea apetitului;
  • greață;
  • hipersalivație;
  • pierdere în greutate;
  • disconfort abdominal;
  • apatie;
  • anemie inexplicabilă.

Hematemeza și melena sunt prezente doar la o parte dintre pisici, în timp ce vărsăturile, scăderea în greutate și anemia au fost mult mai frecvente. Așadar, absența sângelui vizibil nu exclude existența unui ulcer.

Absența sângelui vizibil nu exclude existența unui ulcer.

De ce poate fi dificil de diagnosticat?

Ecografia abdominală este esențială în evaluarea unei pisici care vomită și, în mâinile unui medic cu experiență avansată în imagistica gastrointestinală, poate identifica îngroșări ale peretelui, modificări ale stratificării peretelui gastrointestinal, mase tumorale, proliferări, limfonoduri reactive sau, uneori, chiar zona ulcerată.

Totuși, leziunile superficiale ale mucoasei pot rămâne invizibile ecografic.

Ce ne permite endoscopia digestivă?

Prin endoscopie putem examina direct esofagul, stomacul, pilorul și duodenul. Putem identifica eroziuni, ulcere, zone care sângerează, mucoasă friabilă, formațiuni infiltrative sau modificări care nu au putut fi observate la ecografie.

În același timp, putem preleva biopsii din leziune și din mucoasa învecinată. Endoscopia este o metodă minim invazivă de examinare și recoltare a probelor biopsice din mucoasa gastrointestinală.

În fotografiile acestei postări se pot observa direct leziunile ulcerative și momentul prelevării probelor biopsice.

Ulcerul este o leziune, nu diagnosticul etiologic final.

Trebuie să aflăm de ce a apărut.

Care pot fi cauzele?

Ulcerațiile gastroduodenale la pisică pot fi asociate cu administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene, mai ales în doze necorespunzătoare sau în prezența deshidratării ori a bolii renale, afecțiuni inflamatorii digestive cronice, limfom gastric sau intestinal și alte tumori gastrice, precum adenocarcinomul.

Ulcerele gastrice pot fi evidențiate în mastocitoză sistemică, cu eliberarea excesivă de histamină, în gastrinom, o tumoră rară care determină hipersecreție acidă, în boală renală, hipovolemie și reducerea perfuziei mucoasei digestive.

Mai pot fi evidențiate în traumatisme produse de corpi străini, toxice sau anumite plante iritante, în unele infestări parazitare și boli inflamatorii eozinofilice, limfoplasmocitare sau histiocitare.

Dar să nu uităm nici de stres, care poate fi, la rândul său, una dintre cauzele ulcerațiilor gastrointestinale.

În unele cazuri, chiar și după investigații extinse, cauza exactă nu poate fi stabilită.

Dar Helicobacter?

Pisicile pot fi colonizate gastric de mai multe specii de Helicobacter, în special specii diferite de Helicobacter pylori, bacteria implicată frecvent în ulcerul gastric al oamenilor.

Este însă important să nu simplificăm excesiv lucrurile: identificarea unei bacterii Helicobacter la o pisică nu demonstrează automat că aceasta este cauza gastritei sau a ulcerului.

Astfel de bacterii au fost găsite și în stomacul unor pisici clinic sănătoase, iar asocierea lor cu boala gastrică felină rămâne incomplet clarificată.

De aceea, rezultatul trebuie interpretat împreună cu aspectul endoscopic, severitatea leziunilor, examenul histopatologic și întregul context clinic.

Tratamentul „pentru Helicobacter”, administrat fără confirmare și fără evaluarea celorlalte cauze, poate întârzia diagnosticul real.

De ce sunt obligatorii biopsiile?

Pentru că o ulcerație cu aspect aparent banal poate ascunde o boală inflamatorie severă sau o tumoră.

Examenul histopatologic ajută la diferențierea dintre:

  • gastrită limfoplasmocitară;
  • gastrită sau gastroenterită eozinofilică;
  • enteropatie inflamatorie cronică;
  • limfom gastrointestinal;
  • adenocarcinom și alte neoplazii;
  • infecții sau alte procese infiltrative.

Nici aspectul endoscopic, nici ecografia și nici un singur biomarker nu pot diferenția întotdeauna cu certitudine inflamația cronică de limfom.

Diagnosticul necesită integrarea datelor clinice, imagistice și histopatologice, iar în cazurile dificile pot fi necesare imunohistochimia și testele de clonalitate.

Biopsiile sunt cele care ne ajută să aflăm cauza leziunii și să alegem tratamentul corect.

Nu orice pisică ce vomită are „doar un stomac sensibil”

Pisicile ascund foarte bine boala. O pisică poate continua să mănânce, să se joace și să pară aproape normală, în timp ce la nivelul stomacului sau duodenului evoluează o leziune importantă.

Voma repetată nu este normală, nici măcar la o pisică ce elimină frecvent păr.

Atunci când vărsăturile persistă, când pisica slăbește, devine selectivă la hrană, prezintă anemie sau investigațiile efectuate până în acel moment nu explică semnele clinice, endoscopia digestivă cu biopsii poate fi investigația care transformă o suspiciune într-un diagnostic și permite alegerea unui tratament corect.