Criptorhidia la câine, chirurgia laparoscopică și riscurile unei intervenții aparent simple
„Este doar o castrare.”
O operație „banală” care, din punctul meu de vedere, este orice, numai banală nu.
Probabil acestea sunt cele mai frecvente expresii pe care le auzim atunci când discutăm despre un mascul criptorhid.
Dar ce înseamnă, de fapt, criptorhidia?
În mod normal, testiculele coboară din abdomen în scrot în primele săptămâni sau luni de viață. Atunci când unul sau ambele testicule rămân blocate pe traseu și nu ajung în scrot, vorbim despre criptorhidie.
Afecțiunea poate fi:
- unilaterală, atunci când doar un testicul este reținut;
- bilaterală, atunci când niciunul dintre cele două testicule nu coboară în scrot.
În unele situații, testiculul poate fi localizat relativ ușor în regiunea inghinală. În altele însă, se poate afla profund în cavitatea abdominală, în apropierea unor structuri vitale precum ureterele, vasele mari de sânge sau intestinele.
Există chiar cazuri rare în care dezvoltarea testiculului este incompletă sau absentă, iar identificarea structurilor restante devine o adevărată provocare chirurgicală.
În realitate, nu întotdeauna este „doar o castrare”.
Un caz mult mai complex decât părea inițial
Pacientul din imaginile și filmul de astăzi este exemplul perfect.
La examenul ecografic exista doar suspiciunea unei structuri care ar fi putut reprezenta un rudiment testicular. Nu aveam certitudinea că există țesut testicular funcțional.
În timpul explorării laparoscopice am descoperit o situație mult mai complexă decât ne așteptam: rudimente testiculare cu aderențe importante la nivelul mezenterului și retroperitoneului, structuri anatomice modificate și o disecție care trebuia efectuată la câțiva milimetri de elemente vitale.
Priviți cu atenție imaginile
Ureterul este permanent în câmpul operator. La doar câțiva milimetri de zona în care lucrăm.
Într-o intervenție deschisă, printr-o incizie largă și o explorare abdominală dificilă, identificarea și protejarea acestor structuri pot deveni mult mai complicate, mai ales atunci când anatomia nu este cea normală și există aderențe extinse.
Trebuie să înțelegem că obiectivul unei intervenții pentru criptorhidie nu este doar îndepărtarea testiculului. Obiectivul este identificarea și excizia completă a țesutului testicular, fără a produce leziuni structurilor anatomice normale din jur.
Iar atunci când anatomia este modificată de aderențe, malformații sau dezvoltare anormală, diferența dintre o intervenție simplă și una complexă poate fi uriașă.
De ce insistăm asupra chirurgiei minim invazive
Iar acesta este motivul pentru care insistăm atât de mult asupra chirurgiei minim invazive.
Nu pentru că este modernă.
Nu pentru că arată spectaculos.
Nu pentru că are incizii mici.
Ci pentru că oferă siguranță.
Magnificarea imaginii permite identificarea clară a ureterelor, vaselor de sânge, organelor și a tuturor structurilor pe care trebuie să le protejăm.
Permite o disecție precisă și controlată într-o zonă în care o singură mișcare greșită poate transforma un pacient perfect sănătos într-un pacient cu o complicație majoră.
Și acesta este aspectul pe care îl uităm uneori.
Majoritatea masculilor criptorhizi ajung la chirurgie sănătoși. Nu sunt pacienți aflați în stare critică. Nu vin pentru o afecțiune care le pune viața în pericol în acel moment.
Tocmai de aceea, obiectivul nostru trebuie să fie o intervenție cu riscuri cât mai mici și cu o recuperare cât mai rapidă.
Rezultatul examenului histopatologic
În cazul de față, structurile excizate au fost trimise pentru examen histopatologic, iar rezultatul a confirmat agenezia testiculară, fără prezența unui testicul normal dezvoltat.
Dacă acest pacient de aproximativ 40 kg ar fi fost abordat prin chirurgie clasică, ar fi fost necesară o explorare abdominală mult mai extinsă pentru identificarea unor structuri care nici măcar nu puteau fi localizate cu certitudine înaintea intervenției.
Prin laparoscopie, totul s-a realizat prin incizii de câțiva milimetri, cu vizualizare excelentă și cu o recuperare extrem de rapidă. La câteva ore după intervenție, pacientul era deja activ și confortabil.
La câteva ore după intervenție, pacientul era deja activ și confortabil.
Complicațiile pe care le-am întâlnit
Din păcate, în ultimii ani am tratat și pacienți care au venit către noi după complicații apărute în urma intervențiilor pentru testicule criptorhide.
Leziuni iatrogene ureterale, prostatice, uretrale, vezicale și vasculare, hemoragii și aderențe severe sunt complicații pe care le-am întâlnit în urma unor explorări abdominale extinse inutil și care, în multe situații, ar fi putut fi prevenite printr-o abordare minim invazivă.
Ce arată literatura de specialitate
Observațiile noastre din practică nu sunt deloc izolate.
Un studiu publicat recent în Journal of the American Veterinary Medical Association, care a analizat 202 câini cu testicule criptorhide, a arătat că aceste intervenții pot fi asociate cu un număr semnificativ de complicații chirurgicale majore.
Autorii au identificat, dintre cei 202 câini incluși în studiu, 38 cu complicații, începând de la leziuni ale prostatei, uretrei, vezicii urinare și ureterelor, până la hemoragii și alte complicații severe care au necesitat intervenții suplimentare pentru salvarea pacienților.
Riscul complicațiilor a crescut semnificativ atunci când expunerea chirurgicală și identificarea structurilor anatomice nu au fost optime.
Poate cel mai important mesaj al studiului este că riscul complicațiilor a crescut semnificativ atunci când expunerea chirurgicală și identificarea structurilor anatomice nu au fost optime.
Concluzia autorilor a fost una foarte clară: într-o intervenție pentru criptorhidie, pericolul nu este reprezentat de testiculul reținut în sine, ci de structurile anatomice aflate în imediata lui vecinătate și care pot fi lezate atunci când vizibilitatea este limitată.
Problema nu este să îndepărtezi un testicul
Este un lucru pe care îl observăm și noi în fiecare zi.
Problema nu este să îndepărtezi un testicul.
Problema este să identifici corect fiecare structură din jurul lui și să o protejezi.
Iar atunci când lucrezi la câțiva milimetri de uretere, vase importante, vezică urinară sau prostată, orice avantaj care îți oferă o vizualizare mai bună și o disecție mai precisă se transformă direct în siguranță pentru pacient.
Problema nu este să îndepărtezi un testicul. Problema este să identifici corect fiecare structură din jurul lui și să o protejezi.
Suntem în 2026
Avem acces la tehnologie, la optică de înaltă definiție și la tehnici care permit o chirurgie mai precisă și mai sigură decât oricând.
Poate că este momentul să nu mai privim criptorhidectomia ca pe o simplă castrare.
Pentru că uneori nu este.
Uneori este o intervenție care îți amintește cât de fină este granița dintre o operație de rutină și o complicație majoră.
Iar atunci când această graniță poate fi văzută clar, mărită de zece ori pe monitor, alegerea devine mult mai simplă.
Urmăriți intervenția
În materialul video puteți vedea imaginile laparoscopice și raportul foarte apropiat dintre zona de disecție și structurile anatomice care trebuiau protejate.
Vedeți imaginile din timpul intervenției laparoscopice