Bronhopneumopatia eozinofilică la câine: de la suspiciune imagistică la diagnosticul de certitudine
De câteva luni mă tot chinui să postez acest caz.
De fiecare dată intervenea altceva.
Este unul dintre acele cazuri care demonstrează cât de important este să nu ne oprim la un diagnostic de suspiciune și să continuăm investigațiile până când aflăm cu adevărat cauza bolii.
Și mai cred că este o afecțiune despre care se vorbește prea puțin.
Nu pentru că ar fi extrem de rară.
Ci pentru că, cel mai probabil, este mult mai rar diagnosticată decât este întâlnită în practică.
Dacă ascultați filmulețul cum tușește și respiră Aky și vă uitați pe radiografie și imaginile tomografice, vă puteți gândi la o mulțime de diagnostice.
▶️ Urmăriți imaginile, investigațiile și filmările bronhoscopice din acest caz pe Facebook
Tuse cronică și episoade repetate de sufocare
Pacientul din imaginile de mai sus este un Shar-Pei în vârstă de 11 ani, care a ajuns la noi cu tuse cronică și episoade repetate de sufocare.
Era unul dintre acei pacienți la care semnele clinice persistau de ceva timp și afectau semnificativ calitatea vieții.
Primele investigații imagistice – radiografiile și, ulterior, tomografia computerizată – au confirmat că există o patologie pulmonară.
Însă, ca în multe alte situații, imagistica putea ridica suspiciunea, dar nu putea stabili diagnosticul.
Și aici începe diferența dintre a presupune și a diagnostica.
Bronhoscopia ne-a permis să vedem direct problema
Am continuat investigațiile prin bronhoscopie, metodă care ne permite să examinăm direct interiorul căilor respiratorii.
Filmulețele pe care le vedeți sunt surprinse în timpul examinării.
În locul unei mucoase traheobronșice fine și netede, am descoperit o mucoasă sever îngroșată, remodelată, cu numeroase formațiuni nodulare și polipoide inflamatorii, care îngustau lumenul bronșic și explicau perfect tabloul clinic al pacientului.
Mucoasa traheobronșică era sever îngroșată și remodelată, iar formațiunile inflamatorii îngustau lumenul bronșic.
Imaginile nu sunt suficiente. Probele oferă diagnosticul.
Un avantaj major al bronhoscopiei este faptul că nu ne oferă doar imagini spectaculoase, ci ne permite și prelevarea de probe biopsice exact din zonele modificate.
În acest caz am recoltat biopsii din formațiunile nodulare identificate endoscopic, iar acestea au fost trimise pentru examen citologic și histopatologic.
Rezultatul a confirmat diagnosticul de bronhopneumopatie eozinofilică (Eosinophilic Bronchopneumopathy – EBP).
Ce este bronhopneumopatia eozinofilică?
Bronhopneumopatia eozinofilică este o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, caracterizată prin infiltrarea bronhiilor și, uneori, a parenchimului pulmonar cu eozinofile, celule ale sistemului imunitar implicate în reacțiile de hipersensibilitate și alergice.
Astăzi știm că această boală este rezultatul unui răspuns imun exagerat, predominant de tip Th2, însă cauza exactă nu este întotdeauna identificată.
Au fost incriminați alergenii inhalatori, fungii, bacteriile, anumite medicamente sau paraziții respiratori, însă, în multe cazuri, boala rămâne idiopatică, adică fără o cauză precisă demonstrabilă.
Semnele clinice sunt adesea nespecifice
- tuse cronică;
- episoade de sufocare;
- dificultăți respiratorii;
- intoleranță la efort;
- uneori, secreții nazale sau senzația de înec.
Din acest motiv, mulți pacienți primesc succesiv antibiotice sau alte tratamente simptomatice, fără ca problema reală să fie identificată.
Ce pot arăta radiografiile și tomografia computerizată?
Radiografiile și tomografia computerizată sunt extrem de utile și pot evidenția îngroșarea pereților bronșici, modificări bronhointerstițiale, acumulări de mucus, bronșiectazii sau alte leziuni pulmonare.
Dar diagnosticul de certitudine nu se stabilește pe baza imaginilor radiologice.
Diagnosticul necesită vizualizarea directă a căilor respiratorii și recoltarea de probe în vederea examenelor morfologice și microbiologice.
Bronhoscopia permite evaluarea întregului arbore bronșic, identificarea secrețiilor, a obstrucțiilor, a formațiunilor inflamatorii și, cel mai important, recoltarea de probe pentru examen citologic, bacteriologic, micologic și histopatologic.
În cazul acestui pacient, examenele morfologice efectuate în urma recoltării probelor biopsice au fost cele care au oferit răspunsul definitiv și au permis alegerea tratamentului corect.
Vestea bună: boala poate răspunde foarte bine la tratament
Vestea bună este că bronhopneumopatia eozinofilică răspunde, în majoritatea cazurilor, foarte bine la tratamentul cu corticosteroizi.
În ultimii ani, terapia inhalatorie a câștigat tot mai mult teren, deoarece permite concentrații mari de medicament direct la nivelul bronhiilor, reducând în același timp efectele adverse sistemice ale tratamentului administrat oral.
Un diagnostic de certitudine permite alegerea tratamentului corect și evitarea terapiilor administrate doar pe baza presupunerilor.
Un principiu pe care încercăm să îl respectăm în fiecare zi
Acest caz ne reamintește încă o dată un principiu pe care încercăm să îl respectăm în fiecare zi:
Nu este suficient să știm că există o boală pulmonară. Trebuie să știm care este cauza acestei boli.
Pentru că între o pneumonie, o neoplazie, o infecție fungică, o boală parazitară sau o bronhopneumopatie eozinofilică există diferențe fundamentale de tratament și de prognostic.
Iar atunci când alegem să mergem până la capăt cu investigațiile, putem oferi pacientului ceea ce are cea mai mare nevoie: un diagnostic de certitudine și un tratament ales fără presupuneri.
📹 Puteți urmări imaginile radiologice, tomografice și filmările bronhoscopice complete ale acestui caz accesând materialul video publicat pe pagina noastră de Facebook:
https://www.facebook.com/share/p/1HJvP2TVVr/
