Cuiul lui Pepelea

Un moment neprevăzut din timpul unei intervenții pentru șunt portosistemic extrahepatic și rolul fluoroscopiei în rezolvarea unei situații neașteptate

„Cuiul lui Pepelea”

În practica noastră zilnică, suntem obișnuiți să căutăm corpuri străine și să le extragem.

Ariste ascunse în nas sau în plămâni, ace de pescuit, ace de cusut, oase, jucării, pietre, bucăți de lemn, obiecte din garderoba stăpânilor, pe care le extragem din esofagul sau stomacul pacienților noștri. De-a lungul anilor am scos din pacienții noștri aproape orice îți poți imagina.

Dar astăzi am avut, probabil, cel mai ciudat „corp străin” pe care l-am căutat vreodată.

Al nostru.

O intervenție care decurgea perfect

Pacientul a venit pentru corectarea unui șunt portosistemic extrahepatic spleno-caval.

Intervenția decurgea impecabil. Vasul șunt era disecat, ameroid constrictorul era poziționat perfect și mai rămânea un singur gest: montarea locking key-ului (noi îi spunem „cui”), mica piesă metalică ce blochează definitiv ameroidul.

Noi, astăzi, i-am spus simplu:

„Cuiul lui Pepelea”.

Un gest pe care îl făcusem de peste o sută de ori.

Am prins locking key-ul cu pensa, l-am apropiat de ameroid și, într-o fracțiune de secundă…

A dispărut.

Nu l-am văzut ieșind din plagă.

Nu l-am auzit căzând pe podea.

Pur și simplu dispăruse.

Unde putea fi?

Au urmat minute bune în care am explorat meticulos fiecare spațiu accesibil.

Am mobilizat ansele intestinale, am verificat în jurul și în spatele ficatului, în jurul rinichilor.

Am căutat peste tot.

Nimic.

Eram convins că piesa era încă în abdomen, dar parcă intrase în pământ.

„Aduceți fluoroscopul!”

În acel moment am luat decizia pe care, sincer, nu credeam că o voi lua vreodată pentru un astfel de motiv:

„Aduceți fluoroscopul!”

De obicei folosim fluoroscopul pentru cu totul alte lucruri, mai puțin pentru localizarea unui corp străin pierdut chiar de noi în timpul intervenției.

Și, în câteva secunde, misterul a fost rezolvat.

Pe monitor apărea perfect vizibil micul fugar, ascuns exact în spatele ameroidului, profund între țesuturi, într-o zonă extrem de dificil de explorat chirurgical.

Fără fluoroscopie sunt convins că l-am fi căutat mult, mult mai mult.

Am schimbat abordul, am intrat prin fosa epiploică și, după câteva minute, am recuperat piesa.

Ne-am privit unii pe alții și am zâmbit ușurați.

Și… încă o surpriză

Am luat din nou locking key-ul cu pensa…

Și chirurgia a decis că încă nu și-a terminat gluma.

A mai sărit o dată.

De această dată în afara câmpului steril.

Așa că am reluat procedura după un ciclu de sterilizare al locking key-ului și, în final, am închis ameroidul exact cum trebuia.

Fiecare chirurg are, probabil, propriul „cui al lui Pepelea”

Sincer, mă gândeam de mult la ziua asta.

Auzisem povești de la alți colegi și speram să nu mi se întâmple și mie.

Dar, se pare că fiecare chirurg își primește, mai devreme sau mai târziu, propriul „cui al lui Pepelea”.

Astăzi a fost rândul meu.

Chirurgia înseamnă precizie, experiență și concentrare. Dar, uneori, înseamnă și momente neașteptate care îți amintesc că, indiferent de experiență, medicina își păstrează întotdeauna capacitatea de a te surprinde.

Vezi imaginile video din timpul intervenției

Momente surprinse în timpul intervenției chirurgicale:


▶ Urmărește imaginile video pe pagina noastră de Facebook